In primul rand nu stiu ce titlu sa pun acestui post (deci va dati seama ce post jalnic o sa iasa) deci daca vrei puteti lasa la comentarii propuneri pentru un titlu…
Mdah deci acest post este despre faptul ca pe zi ce trece devenim tot mai inchisi in noi, mai introvertiti, mai incapabili de a ne exprima sentimentele, de a spune si a face ce gandim, mai preocupati de tehnologie decat de suflet…
Si asta de ce? Stau si ma gandesc si nu inteleg cum m-am schimbat eu…nu vorbesc de altii caci nu stiu cum erau ei…dar vorbesc despre mine…
Stau uneori si ma gandesc cum m-am schimbat atat de mult…din fata aceea care atunci cand era mai mica spunea totul in fata nepasandu-i daca celorlalti le convenea sau nu…o data cu trecerea anilor m-am schimbat…am devenit inchisa in mine, nefiind in stare sa-mi mai spun cu voce tare parerile, parand ridicola si penibila daca fac asta, fiindu-mi teama ca ceilalti nu ma vor accepta, ca ma vor respinge pentru ca nu-mi impartasesc parerile…poate sunt prea sensibila…si da sunt chiar daca uneori incerc sa nu arat asta si de aceea imi e teama sa-mi exprim sentimentele pentru ca nu prea mai exista multi oameni sensibili, iar cei care inca mai exista sunt luati deseori drept fraieri…
De aceea prefer sa scriu ceea ce simt…imi pare mai usor decat sa spun in fata…nici ceea ce am scris pana acum nu as putea sa ii spun cuiva daca m-as afla fata in fata cu el…de rusine, de teama…
Si cum spuneam cand eram mai mica eram o persoana total opusa fata de cea care sunt acum…chiar acum cateva zile a venit la mine o fata care este clasa a IV-a…am ramas impresionata de cat de verde-n fata spunea lucrurile…si in adancul sufletului meu mi-am dat seama ca ma regaseam intr-o oarecare masura in ea…da…la varsta ei si eu eram la fel…acum nu mai sunt…TRIST…
In ceea ce priveste cealalta parte cu tehnologia…cand eram mica vroiam sa fiu toata ziua afara, sa ma joc, sa ma plimb cu bicicleta, sa fac focuri de tabara, sa merg la iarba-verde, acum cu greu ma mai dezlipeste cineva de la calculator…parintii imi spun ca o sa prind radacini…
Ma uit la copiii mici care stau cat e ziua de mare afara si se joaca, poate ca nici asa nu e bine, dar oricum cred ca e mai bine afara decat inchisa intre 4 pereti cu ochii non-stop intr-un monitor…
Chiar acum cateva minute a venit mama la mine in camera si mi-a spus : “Madalina miroase a creier incins de afara…hai mai inchide calculatorul ala odata ca stai de 4 ore la el…”…si da asa e…de 4 ore e deschis si tot nu reusesc sa ma satur…dar acum chiar trebuie sa-l inchid din singurul motiv ca nu vreau sa ma cert cu mama…nu acum…
Care e concluzia sau care sunt concluziile acestui luuuung post?
Nu stiu…trageti voi concluziile si spunetimi-le si mie…
bye…
Mdah deci acest post este despre faptul ca pe zi ce trece devenim tot mai inchisi in noi, mai introvertiti, mai incapabili de a ne exprima sentimentele, de a spune si a face ce gandim, mai preocupati de tehnologie decat de suflet…
Si asta de ce? Stau si ma gandesc si nu inteleg cum m-am schimbat eu…nu vorbesc de altii caci nu stiu cum erau ei…dar vorbesc despre mine…
Stau uneori si ma gandesc cum m-am schimbat atat de mult…din fata aceea care atunci cand era mai mica spunea totul in fata nepasandu-i daca celorlalti le convenea sau nu…o data cu trecerea anilor m-am schimbat…am devenit inchisa in mine, nefiind in stare sa-mi mai spun cu voce tare parerile, parand ridicola si penibila daca fac asta, fiindu-mi teama ca ceilalti nu ma vor accepta, ca ma vor respinge pentru ca nu-mi impartasesc parerile…poate sunt prea sensibila…si da sunt chiar daca uneori incerc sa nu arat asta si de aceea imi e teama sa-mi exprim sentimentele pentru ca nu prea mai exista multi oameni sensibili, iar cei care inca mai exista sunt luati deseori drept fraieri…
De aceea prefer sa scriu ceea ce simt…imi pare mai usor decat sa spun in fata…nici ceea ce am scris pana acum nu as putea sa ii spun cuiva daca m-as afla fata in fata cu el…de rusine, de teama…
Si cum spuneam cand eram mai mica eram o persoana total opusa fata de cea care sunt acum…chiar acum cateva zile a venit la mine o fata care este clasa a IV-a…am ramas impresionata de cat de verde-n fata spunea lucrurile…si in adancul sufletului meu mi-am dat seama ca ma regaseam intr-o oarecare masura in ea…da…la varsta ei si eu eram la fel…acum nu mai sunt…TRIST…
In ceea ce priveste cealalta parte cu tehnologia…cand eram mica vroiam sa fiu toata ziua afara, sa ma joc, sa ma plimb cu bicicleta, sa fac focuri de tabara, sa merg la iarba-verde, acum cu greu ma mai dezlipeste cineva de la calculator…parintii imi spun ca o sa prind radacini…
Ma uit la copiii mici care stau cat e ziua de mare afara si se joaca, poate ca nici asa nu e bine, dar oricum cred ca e mai bine afara decat inchisa intre 4 pereti cu ochii non-stop intr-un monitor…
Chiar acum cateva minute a venit mama la mine in camera si mi-a spus : “Madalina miroase a creier incins de afara…hai mai inchide calculatorul ala odata ca stai de 4 ore la el…”…si da asa e…de 4 ore e deschis si tot nu reusesc sa ma satur…dar acum chiar trebuie sa-l inchid din singurul motiv ca nu vreau sa ma cert cu mama…nu acum…
Care e concluzia sau care sunt concluziile acestui luuuung post?
Nu stiu…trageti voi concluziile si spunetimi-le si mie…
bye…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu