Daca

De poti fii calm cand toti se pierd cu firea,
In jurul tau si spun ca-i vina ta,
De crezi in tine chiar cand omenirea nu crede
Dar se cred si ei cumva,
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept.
Daca privit cu ura nu te razbuni urand,
Dar nici nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept.
Daca astepti, dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept
De nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept.
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti.
De poti visa, dar nu-ti faci visul astru.
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel.
De poti sa-ntampini si triumful si dezastrul
Tratand pe-acesti doi impostori la fel.
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut.
De rabzi vazandu-ti idealul distrus
Si din nimic sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut.
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorb de durere
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput.
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi, tot tu, dar nu strain de ea.
Dusman, om drag, rani sa nu te poata
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea.
De poti prin clipa cea neiertatoare sa treci
Si s-o intreci gonind mereu.
De poti sa schimbi minutul trecator
In saizeci de clipe de vesnicii mereu
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate un OM, iubitul meu