Lumea e plina de ne-oameni, de ipocriti, de lasi, de mincinosi etc...Nimic nou...Dar ce faci atunci cand descoperi ca si EI - oamenii care ar trebui sa iti fie ca un exemplu, oamenii care ar trebui sa te invete cum sa te porti, cum sa castigi razboiul cu viata pe o cale cat de cat diplomata - fac si ei parte din categoria oamenilor enumerati mai sus?
TU ce faci atunci? Cum sa faci sa nu ajungi si TU ca ei? Cum sa faci ca sa nu ajungi sa'i urasti? Ce faci atunci cand iti dai seama ca si EI - oamenii pe care ar trebui sa'i iubesti cel mai mult, oamenii care ar trebui sa te ajute, sa te inteleaga, sa te asculte, sunt ca acei oameni pe care TU nu ii poti suporta si pe care TU i'ai criticat mereu?
Initial, am vrut sa mai adaug inca un cuvant care ii defineste pe o mare parte a oamenilor din ziua de azi - "jeguri" - dar stiti de ce nu am facut'o? Pentru ca mi'am dat seama ca si EI fac parte din acei oameni, dar inca nu pot ( sau nu vreau ) sa'i numesc asa, din simplul motiv ca sunt EI.
Cum te mai porti acum cu ei? Cum mai poti avea acum incredere in ei? CUM!?
Si te simti si mai rau atunci cand stai si'ti amintesti ca de mult EI dadeau semne de asa ceva, dar n'ai vrut sa observi, pur si simplu NU AI VRUT.
Bun, si revenim la intrebarea initiala, "ACUM CE FACI?":
1.Te porti ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat - si asa intri si TU in categoria "ne-oameni, ipocriti, lasi, mincinosi etc ".
2.Sau le spui in fatza ( atunci cand o sa ai curaj s'o faci) ce crezi despre ei - si asa te descarci si afla si Ei ce crezi si tot asa rupi orice legatura cu EI.
Oricum, pana te hotarasti ce faci ( iar daca optezi pentru varianta a doua - pana o sa ai curaj ), esti si TU un "jeg". Deci SUNT SI EU UN JEG DE OM!!!
duminică, 28 februarie 2010
sâmbătă, 27 februarie 2010
Iubirea...
Am avut de facut o compunere despre ce inseamna iubirea pentru noi si cam asta mi'a iesit mie :
" Iubirea...cel mai frumos sentiment pe care o fiinta il poate simti. Exista multe tipuri de iubire: iubirea dintre prieteni, iubirea dintre parinti si copii, dar cea mai intensa iubire dupa parerea mea este cea dintre un barbat si o femeie.
Cel mai frumos lucru este atunci cand gasesti o persoana care sa'ti placa si pe care sa ajungi s'o iubesti si sa te intelegi cu ea, sa simti ca e sufletul tau pereche. Sa'ti dai seama ca iti place de cineva e un lucru relativ simplu, insa sa realizezi daca iubesti cu adevarat acea persoana sau daca e doar un capriciu, nu este chiar atat de simplu. In opinia mea, atunci cand iubim cu adevarat, totul se invarte in jurul persoanei iubite, iar atunci cand nu suntem langa ea, orele ni se par luni, iar zilele ani si indiferent cat de putin suntem departe ni se pare ca am fost despartiti pentru o eternitate. E adevarat ca nu putem fi tot timpul impreuna, deoarece cred ca la un moment dat ar interveni obisnuita si acest lucru nu ar face altceva decat ca incetul cu incetul sa distruga iubirea. un alt lucru care poate duce la distrugerea iubirii este gelozia. Gelozia poate transforma iubirea in scrum, de aceea daca exista incredere intre cei doi indragostiti, gelozia nu va putea trece de aceasta bariera. Daca totusi ceva se intampla si relatia are de suferit este mai bine sa intervina despartirea, chiar daca va durea, ar fi mult mai dureros daca relatia ar continua totusi fara sa mai existe sentimente.
oricum ar fi, iubirea este un lucru foarte frumos, poate cel mai frumos... "
Cam banal , nu pentru o tema asa de mare...
" Iubirea...cel mai frumos sentiment pe care o fiinta il poate simti. Exista multe tipuri de iubire: iubirea dintre prieteni, iubirea dintre parinti si copii, dar cea mai intensa iubire dupa parerea mea este cea dintre un barbat si o femeie.
Cel mai frumos lucru este atunci cand gasesti o persoana care sa'ti placa si pe care sa ajungi s'o iubesti si sa te intelegi cu ea, sa simti ca e sufletul tau pereche. Sa'ti dai seama ca iti place de cineva e un lucru relativ simplu, insa sa realizezi daca iubesti cu adevarat acea persoana sau daca e doar un capriciu, nu este chiar atat de simplu. In opinia mea, atunci cand iubim cu adevarat, totul se invarte in jurul persoanei iubite, iar atunci cand nu suntem langa ea, orele ni se par luni, iar zilele ani si indiferent cat de putin suntem departe ni se pare ca am fost despartiti pentru o eternitate. E adevarat ca nu putem fi tot timpul impreuna, deoarece cred ca la un moment dat ar interveni obisnuita si acest lucru nu ar face altceva decat ca incetul cu incetul sa distruga iubirea. un alt lucru care poate duce la distrugerea iubirii este gelozia. Gelozia poate transforma iubirea in scrum, de aceea daca exista incredere intre cei doi indragostiti, gelozia nu va putea trece de aceasta bariera. Daca totusi ceva se intampla si relatia are de suferit este mai bine sa intervina despartirea, chiar daca va durea, ar fi mult mai dureros daca relatia ar continua totusi fara sa mai existe sentimente.
oricum ar fi, iubirea este un lucru foarte frumos, poate cel mai frumos... "
Cam banal , nu pentru o tema asa de mare...
duminică, 21 februarie 2010
Sunt o scorpie...SI CE?
Mama imi zice de cateva zile ca sunt o scorpie...ma rog nu'mi zice ca sunt o scorpie...nu cu cuvintele astea, dar asta reiese din ceea ce'mi zice...OK sunt o scorpie..recunosc...si care'i problema? Daca anul trecut eram o "mini scorpie in miniatura", anumite intamplari din acest an m'au facut sa devin o scorpie totala....si ghiciti ce? MA SIMT FOARTE BINE ASA...chiar fff bine...
Bine va dati seama ca nu sunt scorpie cu toata lumea, doar cu cine merita...Nu stiu daca e rau sau bine, dar ma simt asa de bine, asa de linistita, asa de...razbunata ( si sa nu'mi spuneti ca razbunarea e arma prostului...sincer chestia asta acum ma lasa rece...atunci cand ai de'a face numai cu prosti sau ma rog cand majoritatea persoanelor cu care ai de'a face sunt nijte ratati ( desi ratati e mult spus )...trebuie sa te cobori la nivelul lor ca sa poti discuta ( si discuta e mult spus ) cu ei )...Deci da, ma simt asa de bine ( desi stiu ca nu procedez corect ) atunci cand sunt o scorpie...
Poi frate, cum sa nu devii o scorpie atunci cand tu ai intentii bune, iar altii profita si profita si profita la nesfarsit de tine si ii doare...undeva ca ai si tu sentimente si isi bat joc de tine ori de cate ori au ocazia. OK ai gresit si tu o data... ( daca a'ti exprima opinia inseamna a gresi ) si de atunci ei tot continua sa'si bata joc...poi fratilor cine draq sunteti voi ca sa faceti asta? Aaa ce/cine sunteti mah? Intrebarea e retorica si oricum stiu prea bine ce sunteti...
Ce bine ma simt cand ma descarc...si acum o sa fac o promisiune NICIODATA N'O SA MAI PLANG DIN CAUZA ACESTOR RATATI...NEVEEEEEEEEEER...
Nu sunt o pitzipoanca, dar nu's nici emo, nu ma imbrac numai in roz, dar nici numai in negru, nu sunt Miss Univers, dar nici Betty cea urata si ma simt PREA BINE in pielea mea ca sa mai tin cont de parerile unor RATATI!!!
semnat: EU...SCORPIA
Bine va dati seama ca nu sunt scorpie cu toata lumea, doar cu cine merita...Nu stiu daca e rau sau bine, dar ma simt asa de bine, asa de linistita, asa de...razbunata ( si sa nu'mi spuneti ca razbunarea e arma prostului...sincer chestia asta acum ma lasa rece...atunci cand ai de'a face numai cu prosti sau ma rog cand majoritatea persoanelor cu care ai de'a face sunt nijte ratati ( desi ratati e mult spus )...trebuie sa te cobori la nivelul lor ca sa poti discuta ( si discuta e mult spus ) cu ei )...Deci da, ma simt asa de bine ( desi stiu ca nu procedez corect ) atunci cand sunt o scorpie...
Poi frate, cum sa nu devii o scorpie atunci cand tu ai intentii bune, iar altii profita si profita si profita la nesfarsit de tine si ii doare...undeva ca ai si tu sentimente si isi bat joc de tine ori de cate ori au ocazia. OK ai gresit si tu o data... ( daca a'ti exprima opinia inseamna a gresi ) si de atunci ei tot continua sa'si bata joc...poi fratilor cine draq sunteti voi ca sa faceti asta? Aaa ce/cine sunteti mah? Intrebarea e retorica si oricum stiu prea bine ce sunteti...
Ce bine ma simt cand ma descarc...si acum o sa fac o promisiune NICIODATA N'O SA MAI PLANG DIN CAUZA ACESTOR RATATI...NEVEEEEEEEEEER...
Nu sunt o pitzipoanca, dar nu's nici emo, nu ma imbrac numai in roz, dar nici numai in negru, nu sunt Miss Univers, dar nici Betty cea urata si ma simt PREA BINE in pielea mea ca sa mai tin cont de parerile unor RATATI!!!
semnat: EU...SCORPIA
joi, 18 februarie 2010
"La Multi Ani!!! Sa stii ca ti'am luat un cadou nesemnificativ! E doar un lant de 10 grame!"
anyway, titlul e mai mult de cat sugestiv.
Adica, e legat de un "eveniment" ce s'a petrecut azi, si anume ziua unei persoane careia "iubitul" i'a facut cadou un lant de multe grame ( nuj daca are chiar 10 grame insa e pe aproape ) , care logic a cost muuuuuuultiiiiiiiiii bani ( nu'i nimic si'a gasit portofelul ). Pe langa acest lant i'a facut si o urare, gen :Te iubesc muuuulllltttt!" ( care nuj ce rol a mai avut respectiva ffind mult prea "orbita" de stralucirea lantului cu pricina )...logic se vede CAT de mult o iubesti, nuj de ce a mai fost nevoie sa'i spui...
Saptamana viitoare e ziua lui...va dati seama...
In fine poate sunt eu REA...oricum mama mi'a zis ca sunt o scorpie care isi influenteaza negativ prietenele...ei nu zau? Asa ma "lauda" mama mereu.
Adica, e legat de un "eveniment" ce s'a petrecut azi, si anume ziua unei persoane careia "iubitul" i'a facut cadou un lant de multe grame ( nuj daca are chiar 10 grame insa e pe aproape ) , care logic a cost muuuuuuultiiiiiiiiii bani ( nu'i nimic si'a gasit portofelul ). Pe langa acest lant i'a facut si o urare, gen :Te iubesc muuuulllltttt!" ( care nuj ce rol a mai avut respectiva ffind mult prea "orbita" de stralucirea lantului cu pricina )...logic se vede CAT de mult o iubesti, nuj de ce a mai fost nevoie sa'i spui...
Saptamana viitoare e ziua lui...va dati seama...
In fine poate sunt eu REA...oricum mama mi'a zis ca sunt o scorpie care isi influenteaza negativ prietenele...ei nu zau? Asa ma "lauda" mama mereu.
duminică, 22 noiembrie 2009
Cum au copilarit parintii nostri
Daca ai fost copil in anii '60, '70 sau chiar inceputul anilor '80...cum ai facut ca sa supravietuiesti?
Noi, copiii de atunci mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag...
Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete, era o plimbar draguta... Inca ne mai amintim cu placere de asta.
Leaganele noastre erau vopsite in culori stralucitoare cu vopsea pe baza de plumb.
Cutiile pentru medicamente nu aveau capace de securitate, si nici nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare.
Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam nici casca de protectie si nici cotiere si genunchiere. Si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de carton sau de plastic la spitele bicicletei ca sa faca zgomot.
Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la furtun, sau de oriunde gaseam. Cand ne era sete pur si simplu beam apa. Nu conta. Ni meni nu s egandea la sticla de apa minerala. La cea de apa plata nici atat.
Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi si niste rotite ramase de pe la role sau cine stie de unde si daca aveam un prieten cu bicicleta ne lasam trasi de el. In susul pantei, ne dadeam seama ca, de fapt, noi nu aveam frane!!!
Dupa cateva cazaturi mai zdravene am invatat cum sa rezolvam problema... Ne opream intr-un copac. Sau ne tranteam pe jos si lasam carutul sa se duca singur la vale mai departe. A, da! Pe vremea aia erau mult mai putine masini.
Ieseam afara sa ne jucam si singura conditie era sa fim acasa la ora mesei... sau cand se intuneca.
Mergeam la scoala, desigur. Dar veneam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi pe care le gaseam in copacii de pe drum.
Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdem timpul. De neimaginat!
Ne juleam, ne taiam, ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente. Nimeni nu era vinovat. Doar noi insine!
Mancam tot felul de bazaconii: un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata. Beam "Cico" sau tot felul de bauturi pline de zahar si carbohidrati... Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca eram tot timpul afara jucandu-ne si alergand.
Ne strangeam cate 4-5, ne numaram banutii si mergeam sa ne cumparam impreuna o sticla cu limonada. Si sticla de 1 litru era de sticla. Beam toti din aceeasi sticla, careia ii stergeam intai gatul cu mana, si nimeni nu a murit din asta.
Nu aveam Play Station, MP3, Nintendo 64, XBox, jocuri video, 99 de canale TV prin cablu, cinema maison, sunet "surround", telefoane mobile, calculatoare, internet, "chat-rooms", etc... In schimb aveam prieteni adevarati!
Ieseam afara, luam bicicleta sau mergeam pe jos pana la prietenii nostri, sunam la usa... sau intram pur si simplu fara sa sunam si... ne puneam pe joaca.
Acolo, afara! In lumea asta cruda! Fara ca cineva sa ne pazeasca!
Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul... In echipele pe care le formam era mereu cineva lasat pe dinafara. dar asta nu era o tragedie.
Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatrul scolii pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simlu repetau clasa si atata tot.
Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati. Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.
Si ce FERICITI eram noi pe atunci.
Noi, copiii de atunci mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag...
Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete, era o plimbar draguta... Inca ne mai amintim cu placere de asta.
Leaganele noastre erau vopsite in culori stralucitoare cu vopsea pe baza de plumb.
Cutiile pentru medicamente nu aveau capace de securitate, si nici nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare.
Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam nici casca de protectie si nici cotiere si genunchiere. Si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de carton sau de plastic la spitele bicicletei ca sa faca zgomot.
Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la furtun, sau de oriunde gaseam. Cand ne era sete pur si simplu beam apa. Nu conta. Ni meni nu s egandea la sticla de apa minerala. La cea de apa plata nici atat.
Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi si niste rotite ramase de pe la role sau cine stie de unde si daca aveam un prieten cu bicicleta ne lasam trasi de el. In susul pantei, ne dadeam seama ca, de fapt, noi nu aveam frane!!!
Dupa cateva cazaturi mai zdravene am invatat cum sa rezolvam problema... Ne opream intr-un copac. Sau ne tranteam pe jos si lasam carutul sa se duca singur la vale mai departe. A, da! Pe vremea aia erau mult mai putine masini.
Ieseam afara sa ne jucam si singura conditie era sa fim acasa la ora mesei... sau cand se intuneca.
Mergeam la scoala, desigur. Dar veneam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi pe care le gaseam in copacii de pe drum.
Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdem timpul. De neimaginat!
Ne juleam, ne taiam, ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente. Nimeni nu era vinovat. Doar noi insine!
Mancam tot felul de bazaconii: un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata. Beam "Cico" sau tot felul de bauturi pline de zahar si carbohidrati... Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca eram tot timpul afara jucandu-ne si alergand.
Ne strangeam cate 4-5, ne numaram banutii si mergeam sa ne cumparam impreuna o sticla cu limonada. Si sticla de 1 litru era de sticla. Beam toti din aceeasi sticla, careia ii stergeam intai gatul cu mana, si nimeni nu a murit din asta.
Nu aveam Play Station, MP3, Nintendo 64, XBox, jocuri video, 99 de canale TV prin cablu, cinema maison, sunet "surround", telefoane mobile, calculatoare, internet, "chat-rooms", etc... In schimb aveam prieteni adevarati!
Ieseam afara, luam bicicleta sau mergeam pe jos pana la prietenii nostri, sunam la usa... sau intram pur si simplu fara sa sunam si... ne puneam pe joaca.
Acolo, afara! In lumea asta cruda! Fara ca cineva sa ne pazeasca!
Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul... In echipele pe care le formam era mereu cineva lasat pe dinafara. dar asta nu era o tragedie.
Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatrul scolii pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simlu repetau clasa si atata tot.
Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati. Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.
Si ce FERICITI eram noi pe atunci.
Ce viata...
Sa bati in clopote de ploaie,
Sa sufli-n focuri de vapaie,
S-alergi, cu vantul sa te-ntreci,
Sa-ncerci de frunze sa te legi.
S-asculti cum fluiera furtuna,
Sa canti, sa cuceresti si luna,
Sa bati la usi de ciocarlii,
Sa numeri stele, mii si mii.
Sa simti o coarda tremurand,
Chitara sa o vezi plangand,
Vioara sa se scurga-n vale,
De lacrimi, scartatit si jale.
Sa vezi culori cu ochi inchisi,
Sa vezi nimic cu ochi deschisi,
S-aduni caldura din noroi
Si din uitare fructe moi.
S-alungi un gand din trup flamand,
Sa zbori cu soimii, tremurand,
Sa prinzi din urma un cocor,
Sa cazi pe coama unui nor.
Sa plangi cu glas de copilas,
Sa fii din cand in cand trufas,
S-adulmeci izma-n camp cu flori,
Te lasi patruns de reci fiori.
Si toate-s vant,
Se pierd curand,
Ce viata...
Sa sufli-n focuri de vapaie,
S-alergi, cu vantul sa te-ntreci,
Sa-ncerci de frunze sa te legi.
S-asculti cum fluiera furtuna,
Sa canti, sa cuceresti si luna,
Sa bati la usi de ciocarlii,
Sa numeri stele, mii si mii.
Sa simti o coarda tremurand,
Chitara sa o vezi plangand,
Vioara sa se scurga-n vale,
De lacrimi, scartatit si jale.
Sa vezi culori cu ochi inchisi,
Sa vezi nimic cu ochi deschisi,
S-aduni caldura din noroi
Si din uitare fructe moi.
S-alungi un gand din trup flamand,
Sa zbori cu soimii, tremurand,
Sa prinzi din urma un cocor,
Sa cazi pe coama unui nor.
Sa plangi cu glas de copilas,
Sa fii din cand in cand trufas,
S-adulmeci izma-n camp cu flori,
Te lasi patruns de reci fiori.
Si toate-s vant,
Se pierd curand,
Ce viata...
vineri, 13 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
