Cum au copilarit parintii nostri

Daca ai fost copil in anii '60, '70 sau chiar inceputul anilor '80...cum ai facut ca sa supravietuiesti?



Noi, copiii de atunci mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag...



Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete, era o plimbar draguta... Inca ne mai amintim cu placere de asta.



Leaganele noastre erau vopsite in culori stralucitoare cu vopsea pe baza de plumb.



Cutiile pentru medicamente nu aveau capace de securitate, si nici nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare.



Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam nici casca de protectie si nici cotiere si genunchiere. Si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de carton sau de plastic la spitele bicicletei ca sa faca zgomot.



Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la furtun, sau de oriunde gaseam. Cand ne era sete pur si simplu beam apa. Nu conta. Ni meni nu s egandea la sticla de apa minerala. La cea de apa plata nici atat.



Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi si niste rotite ramase de pe la role sau cine stie de unde si daca aveam un prieten cu bicicleta ne lasam trasi de el. In susul pantei, ne dadeam seama ca, de fapt, noi nu aveam frane!!!



Dupa cateva cazaturi mai zdravene am invatat cum sa rezolvam problema... Ne opream intr-un copac. Sau ne tranteam pe jos si lasam carutul sa se duca singur la vale mai departe. A, da! Pe vremea aia erau mult mai putine masini.



Ieseam afara sa ne jucam si singura conditie era sa fim acasa la ora mesei... sau cand se intuneca.



Mergeam la scoala, desigur. Dar veneam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi pe care le gaseam in copacii de pe drum.



Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdem timpul. De neimaginat!



Ne juleam, ne taiam, ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente. Nimeni nu era vinovat. Doar noi insine!



Mancam tot felul de bazaconii: un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata. Beam "Cico" sau tot felul de bauturi pline de zahar si carbohidrati... Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca eram tot timpul afara jucandu-ne si alergand.



Ne strangeam cate 4-5, ne numaram banutii si mergeam sa ne cumparam impreuna o sticla cu limonada. Si sticla de 1 litru era de sticla. Beam toti din aceeasi sticla, careia ii stergeam intai gatul cu mana, si nimeni nu a murit din asta.



Nu aveam Play Station, MP3, Nintendo 64, XBox, jocuri video, 99 de canale TV prin cablu, cinema maison, sunet "surround", telefoane mobile, calculatoare, internet, "chat-rooms", etc... In schimb aveam prieteni adevarati!



Ieseam afara, luam bicicleta sau mergeam pe jos pana la prietenii nostri, sunam la usa... sau intram pur si simplu fara sa sunam si... ne puneam pe joaca.



Acolo, afara! In lumea asta cruda! Fara ca cineva sa ne pazeasca!



Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul... In echipele pe care le formam era mereu cineva lasat pe dinafara. dar asta nu era o tragedie.



Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatrul scolii pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simlu repetau clasa si atata tot.

Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati. Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.

Si ce FERICITI eram noi pe atunci.