De ce uitam?…buna intrebare…
Cu siguranta te-ai intrebat cum putem uita pe cineva atat de important sau cum putem uita ce am trait.
In sfarsit, eu nu cred in uitare.Uitarea inseamna sa omori amintirile tale , sa stergi istoria EU-lui tau actual.
De aceea mi-e greu sa cred ca lumea pleaca si ca lucrurile se schimba sau se sfarsesc.
Cu siguranta cred ca mereu ramane ceva si mereu pleaca ceva.
Pentru unii este usor sa se desprinda de unele lucruri si persoane, pentru alii este mai greu.
Dar eu va pot asigura ca nimeni nu v-a uitat de tot, ca sunteti in mintea multor persoane.
In ciuda faptului ca viata continua chiar daca lumea se invarte si nu se opreste, urmele pe care unele persoane le-au lasat in tine nu vor pleca niciodata pentru ca te-au invatat ceva.
Si urmele pe care tu le lasi in cineva incearca sa fie pozitive, desi cred ca uitarea 100 % nu exista.
Cred ca noi, oamenii, pastram multe lucruri in cutia sufletului nostru pentru a nu ne rani, pentru a nu suferi sau pentru a nu le infrunta.
Vreau sa impart cu cineva toate datile in care m-am simtit uitata.Dar azi mi-am dat seama ca nimeni, nicio fiinta umana nu isi poate uita povestea si ca nu merita sa incercam sa o uitam.
Dimpotriva, trebuie sa invatam din ea si sa multumim vietii ca putem trai, plange, simti, rade, imparte, ca putem sa cadem si sa ne ridicam si sa traim intens.
Asta chiar merita.Risca si fii tu insuti fara sa-ti faci griji daca vei fi sau nu uitat.
Fii sigur ca mereu ai dat tot ce era mai bun din tine, ca te-ai daruit la maxim.
Aminteste-ti: fiecare suflet este unic si nimeni nu-ti poate lua locul pentru ca este doar al tau si mereu va fi cineva care-si va aminti de tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu