vineri, 6 noiembrie 2009

Parintii

Parintii nu sunt perfecti. Au ramas in trecut si pretind ca stiu ce e mai bine pentru noi. Daca nu inteleg nici macar cum vorbim, cum sa inteleaga ce ni se intampla? Cineva ar trebui sa le explice ca trebuie sa ne invete sa radem, nu sa rada pentru noi, ca avem nevoie de libertate la fel de mult cum avem nevoie si de limite. Dar este adevarat si ca nimeni nu i-a invatat sa fie parinti, ca fac ce pot si ca au propria poveste si ne place sau nu reprezinta cea mai neconditionata forma a iubirii. Nu, parintii nu sunt perfecti, dar nici nu sunt singurii vinovati pentru tot ce ni se intampla. Poate sa ne maturizam inseamna sa acceptam acest lucru si sa ne dam seama casa fim fericiti sau nu, nu depinde de ei, ci de noi insine…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu