Recapitulare de sfarsit de an scolar

Acum ca mai e foarte putin pana sa se incheie si acest an scolar, primul meu an de liceu, m-am gandit sa fac o recapitulare a tot ceea ce s-a intamplat…

Prima zi de liceu…naspa…cam asta e cuvantul care cred eu ca s-ar potrivi pentru ca nu cunosteam pe nimeni, profesori sau elevi, si ma simteam ca pestele pe uscat…

Prima data cand l-am vazut pe dirigu , i-am dat “Buna ziua” si m-am dus sa ma asez undeva in banca…ma rog n-o sa stau acum sa va povestesc toate detaliile…dirigu ne-a dat manualele, ne-a spus ce profi avem si am fost sa zicem dezamgita de faptul ca tiranii liceului predau la clasa mea…cam asta a fost prima zi…

Prima saptamana…a fost la fel de naspa ca si prima zi din mai multe motive…cel mai important fiind cel ca inca nu ne cunosteam destul de bine intre noi…cel de-al doilea motiv a fost ca trebuia sa fii cu ochii in patru ca sa nu vina baietii mai mari sa te ia din clasa sa te duca in baie si sa te “boteze”, adica sa-ti toarne apa cu galeata sau cu sticlele in cap in semn de bun-venit…e un obicei care se practica doar la noi in liceu…ciudat…

Prima luna…poi dupa o luna am inceput sa ne intelegem mai bine…normal nu cu totii…ca in orice colectiv existau “bisericute”…

Primul semestru…primul semestru de liceu…a trecut super repede, si cu bune si cu rele…oricum mi-a fost de ajuns un semestru ca sa ma conving ca desi am intrat la cel mai bun liceu din orasul meu (cel putin cu numele), la un COLEGIU NATIONAL…lucrurile n-au stat atat de rau precum imi imaginam eu in vacanta…ma gandeam ca o sa am in clasa numai copii constiinciosi, care nu fac altceva decat sa invete toata ziua, dar m-am inselat…cu exceptia a 2-3 persoane, una dintre ele fiind tocilara sau obsedata de note nu constiincioasa, ceilalti nu-si prea faceau mare griji de lectii, printre ei aflandu-ma si eu…aveam alte preocupari dupa parerea noastra mult mai importante decat sa ne petrecem toata ziua invatand…

Primul 3…prima mea nota sub 5 a fost un 3 la istorie pe data de 2 Decembrie 2008, n-am sa uit data asta…a fost cel mai “frumos” cadou pe care i l-am facut mamei de ziua ei…ma rog a trecut si asta…
Cea de-a doua nota sub 5 a fost la fizica, dar pe semestrul al doilea un 4 pe 13 Februarie 2009, iar cel de-al doilea 4 l-am luat saptamana asta pe 2 Iunie 2009 la mate…


Deci acest an de liceu s-a dovedit a fi nu atat de bun pe cat mi-au spus altii ca o sa fie, dar poate ca ceilalti o sa fie altfel…sau cel putin asa sper…oricum nu a fost nici dezastruos…mi-am facut si prieteni, am invatat destule lucruri si acum nu ma refer numai la ce ne-au predat profii…a fost destul de bine sa zicem pentru primul an de liceu…

Oricum au fost si faze in care iti venea sa te arunci pe geam pentru ca nu mai suportai toate prostiile care se vorbeau in clasa sau sa-i arunci pe cei care spuneau acele prostii…

Si daca si in viitorii ani o sa mai fie din nou faze din astea, cred ca la sfarsitul liceului in loc sa ma duc la facultate si sa devin un bun psiholog o sa am eu nevoie de unul…

Fire and Ice

Some say the world will end in fire

Some say in ice.

From what I’ve tasted of desire

I hold with those who favor fire.

But if it had to perish twice,

I think I know enough of hate

To say that for destruction, ice

Is also great

And would suffice

Back

Salut lume…
Well in sfarsit am net…spre disperarea parintilor mei, in special a mamei care s-a bucurat foarte mult in toata aceasta perioada de o saptamana in care nu am avut acces la internet pentru ca nu am mai stat toata ziua “cu ochii in calculator nefacand nimic altceva” si de faptul ca nu m-am mai vaitat de mult ca ma doare capul, motivul fiind acelasi ca nu am mai stat pe calculator.
Oricum aceasta saptamana m-a ajutat sa-mi dau seama ca intr-o oarecare masura sunt dependenta de calculator, dar si ca pot trai si fara el…mai greu, dar pot trai…
So…cand a aflat mama ieri ca in sfarsit imi merge netul era sa faca o criza de nervi…
M-am gandit sa mai scriu ceva pe blog pentru ca l-am cam abandonat in ultima perioada, dar nu am idei…asa ca daca imi vin ideile o sa mai vedeti cateva posturi…pana atunci…bye…

papa-lapte sau tare-n gura

Intr-o lume tot mai cruda si mai delasatoare, copiii sunt cei care sufera cel mai mult si asta pentru ca ei sunt in formare.Oare cum e mai bine: sa spui “DA” in aproape orice situatie si sa fii mereu luat de fraier, sau infrunti situatia si sa spui “NU” si atunci sa fii luat de impertinent si tupeist?

No title

In primul rand nu stiu ce titlu sa pun acestui post (deci va dati seama ce post jalnic o sa iasa) deci daca vrei puteti lasa la comentarii propuneri pentru un titlu…
Mdah deci acest post este despre faptul ca pe zi ce trece devenim tot mai inchisi in noi, mai introvertiti, mai incapabili de a ne exprima sentimentele, de a spune si a face ce gandim, mai preocupati de tehnologie decat de suflet…
Si asta de ce? Stau si ma gandesc si nu inteleg cum m-am schimbat eu…nu vorbesc de altii caci nu stiu cum erau ei…dar vorbesc despre mine…
Stau uneori si ma gandesc cum m-am schimbat atat de mult…din fata aceea care atunci cand era mai mica spunea totul in fata nepasandu-i daca celorlalti le convenea sau nu…o data cu trecerea anilor m-am schimbat…am devenit inchisa in mine, nefiind in stare sa-mi mai spun cu voce tare parerile, parand ridicola si penibila daca fac asta, fiindu-mi teama ca ceilalti nu ma vor accepta, ca ma vor respinge pentru ca nu-mi impartasesc parerile…poate sunt prea sensibila…si da sunt chiar daca uneori incerc sa nu arat asta si de aceea imi e teama sa-mi exprim sentimentele pentru ca nu prea mai exista multi oameni sensibili, iar cei care inca mai exista sunt luati deseori drept fraieri…
De aceea prefer sa scriu ceea ce simt…imi pare mai usor decat sa spun in fata…nici ceea ce am scris pana acum nu as putea sa ii spun cuiva daca m-as afla fata in fata cu el…de rusine, de teama…
Si cum spuneam cand eram mai mica eram o persoana total opusa fata de cea care sunt acum…chiar acum cateva zile a venit la mine o fata care este clasa a IV-a…am ramas impresionata de cat de verde-n fata spunea lucrurile…si in adancul sufletului meu mi-am dat seama ca ma regaseam intr-o oarecare masura in ea…da…la varsta ei si eu eram la fel…acum nu mai sunt…TRIST…
In ceea ce priveste cealalta parte cu tehnologia…cand eram mica vroiam sa fiu toata ziua afara, sa ma joc, sa ma plimb cu bicicleta, sa fac focuri de tabara, sa merg la iarba-verde, acum cu greu ma mai dezlipeste cineva de la calculator…parintii imi spun ca o sa prind radacini…
Ma uit la copiii mici care stau cat e ziua de mare afara si se joaca, poate ca nici asa nu e bine, dar oricum cred ca e mai bine afara decat inchisa intre 4 pereti cu ochii non-stop intr-un monitor…
Chiar acum cateva minute a venit mama la mine in camera si mi-a spus : “Madalina miroase a creier incins de afara…hai mai inchide calculatorul ala odata ca stai de 4 ore la el…”…si da asa e…de 4 ore e deschis si tot nu reusesc sa ma satur…dar acum chiar trebuie sa-l inchid din singurul motiv ca nu vreau sa ma cert cu mama…nu acum…
Care e concluzia sau care sunt concluziile acestui luuuung post?
Nu stiu…trageti voi concluziile si spunetimi-le si mie…
bye…

Viata

Daca pentru o clipa, Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, dar cu siguranta ca as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumina.

As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm, as asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata.

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…N-as lasa sa treaca nicio zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat, spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostita de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se inseala, crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc.

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii…Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului meu.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, ti-as spune “Te iubesc”. Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna axista ziua de maine si viata ne da, de fiecare data, alta oportunitate pentru a face lucrurile bine…dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa azi tot ce poti, deoarece, daca ziua de maine nu va mai veni in mod sigur vei regreta ca nu ti-ai facut timp pentru un suras o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat pentru a le indeplini…o ultima dorinta.

Sa-i tii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, fa-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Arata-le prietenilor tai, cat de importanti sunt pentru tine.

Si toate astea, AZI pentru ca maine poate fi prea tarziu…

Man and Woman

Man is the most elevated of creatures,

Woman the most sublime of ideals.

God made for man a throne; for woman an altar.

The throne exalts, the altar sanctifies.

Man is the brain,

Woman the heart.

The brain creates light, the heart love.

Light engenders, love resurects.

Because of reason, Man is strong,

Because of tears, Woman is invincible.

Reason is convincing, tears moving.

Man is capable of all heroism,

Woman of all martyrdom.

Heroism ennobles, martyrdom sublimates.

Man has supremacy,

Woman preference.

Supremacy is the strenght, preference is the right.

Man is a genius,

Woman an angel.

Genius is immesurable, the angel indefinable.

The aspiration of a man is suprem glory,

The aspiration of a woman is extreme virtue.

Glory creates all that is great,

Virtue all that is divine.

Man is a code,

Woman a gospel.

A code corrects, the gospel perfects.

Man thinks, Woman dreams.

To think is to have a worm in the brain,

To dream is to have a halo on teh brow.

Man is an ocean, Woman a lake.

The ocean hat the adorning pearl,

The lake, dazzling poetry.

Man is the flying eagle,

Woman the singing nightingale.

To fly is to conquer space,

To sing is to conquer the soul.

Man is the temple,

Woman a shrine.

Before the temple we discover ourselves,

Before the shrine we kneel.

In short, Man is found when Earth finishes,

Woman where heaven begins.