Poezie

Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu Manole, zece, care-i si intrece!
Unu-i moldovean, unu-i ardelean,
Si unu-i lordul John intr-o ureche,
Care fluiera si canta: Hei Dolly, hei Dolly…
Ca sa zica:mama-i dusa-n sat cu doru`,
Azi e singur puisoru`,
Si-am inchis usa la tinda, cu zavoru`,
Ca sa nu vina Ursan, pletos ca zimbrul,
Cu pieptul gol si lat,
Cu ochii mici si negri
Ca puii de GOSTAT,
Sa zica: trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti,
Ca mama v-aduce voua
Ciocolata, lapte, oua…
Dar, nu vine, si-n zadar astept si sufar,
Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar!
Caci, al ei iubit, a pornit la lupta,
Pocnind din bici, pe langa boi,
Si acum sta-n taverna mohorata unde
Baiazid, privind la dansul,
Il intreaba cu dispret:
“Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?
Eu cred c-a fost o mica nebunie!”
La care, Printul raspunse, intorcandu-se:
“Sunt Pasa, neam de beduini,
Si de la Babel acum, vin.”
Caci se zvonise prin ziare
Ca-n Irlanda-i un domn mare
Si are oi multe, mandre si cornute,
Si cai invatati si caini mai barbati
Cum e Zdreanta, cel cu ochii de faianta.
Catelus cu paru cret,
De trei zile-ncoace, gura nu-ti mai tace.
Du-te la ostire, pentru tara mori,
Si-ti va fi mormantu-ncoronat cu flori!
Ziua ninge, noaptea ninge,
Dimineata:Vrem pamant!
Si s-a dus iubirea-noastra,
Floare-albastra, floare-albastra…