Romanta negativa

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,

Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…

N-a fost decât o scurtă nebunie

Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…

N-am fost decât doi călători cu trenul,

Ce ne-am urcat în tren fără tichete

Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul

Semnalului de-alarmă din perete!…

Dar n-am putut călători-mpreună…

Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,

Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -

Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!…

Din ce-a putut să fie,

N-a fost decât un searbăd început

De simplu “fapt divers”, ce nu se ştie

În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…