STROFE DE-A LUNGUL ANILOR
Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi -mai e nevoie de vreun vers?
Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dorşi glasul picurat ţi-ascult -mai e nevoie de-un izvor?
Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic,pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?
Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sânt şi cântă pe subt glii un os -mai e nevoie de cuvânt?
Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i,din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?
Când hoinărind, alăturea,noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea -mai e nevoie de destin?
Când împlinirile ne cad subt galaxia ca de fum şi prin miresmele de brad –mai e nevoie de vreun drum?
De-ar fi să dăinuiesc nespus în gîndul tău, pămînt ce sînt,din răsărituri la apus mai e nevoie de-un mormînt?
Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dorşi glasul picurat ţi-ascult -mai e nevoie de-un izvor?
Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic,pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?
Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sânt şi cântă pe subt glii un os -mai e nevoie de cuvânt?
Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i,din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?
Când hoinărind, alăturea,noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea -mai e nevoie de destin?
Când împlinirile ne cad subt galaxia ca de fum şi prin miresmele de brad –mai e nevoie de vreun drum?
De-ar fi să dăinuiesc nespus în gîndul tău, pămînt ce sînt,din răsărituri la apus mai e nevoie de-un mormînt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu