duminică, 28 februarie 2010

"Acum ce faci!?"

Lumea e plina de ne-oameni, de ipocriti, de lasi, de mincinosi etc...Nimic nou...Dar ce faci atunci cand descoperi ca si EI - oamenii care ar trebui sa iti fie ca un exemplu, oamenii care ar trebui sa te invete cum sa te porti, cum sa castigi razboiul cu viata pe o cale cat de cat diplomata - fac si ei parte din categoria oamenilor enumerati mai sus?

TU ce faci atunci? Cum sa faci sa nu ajungi si TU ca ei? Cum sa faci ca sa nu ajungi sa'i urasti? Ce faci atunci cand iti dai seama ca si EI - oamenii pe care ar trebui sa'i iubesti cel mai mult, oamenii care ar trebui sa te ajute, sa te inteleaga, sa te asculte, sunt ca acei oameni pe care TU nu ii poti suporta si pe care TU i'ai criticat mereu?

Initial, am vrut sa mai adaug inca un cuvant care ii defineste pe o mare parte a oamenilor din ziua de azi - "jeguri" - dar stiti de ce nu am facut'o? Pentru ca mi'am dat seama ca si EI fac parte din acei oameni, dar inca nu pot ( sau nu vreau ) sa'i numesc asa, din simplul motiv ca sunt EI.

Cum te mai porti acum cu ei? Cum mai poti avea acum incredere in ei? CUM!?

Si te simti si mai rau atunci cand stai si'ti amintesti ca de mult EI dadeau semne de asa ceva, dar n'ai vrut sa observi, pur si simplu NU AI VRUT.

Bun, si revenim la intrebarea initiala, "ACUM CE FACI?":
1.Te porti ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat - si asa intri si TU in categoria "ne-oameni, ipocriti, lasi, mincinosi etc ".
2.Sau le spui in fatza ( atunci cand o sa ai curaj s'o faci) ce crezi despre ei - si asa te descarci si afla si Ei ce crezi si tot asa rupi orice legatura cu EI.


Oricum, pana te hotarasti ce faci ( iar daca optezi pentru varianta a doua - pana o sa ai curaj ), esti si TU un "jeg". Deci SUNT SI EU UN JEG DE OM!!!

sâmbătă, 27 februarie 2010

Iubirea...

Am avut de facut o compunere despre ce inseamna iubirea pentru noi si cam asta mi'a iesit mie :


" Iubirea...cel mai frumos sentiment pe care o fiinta il poate simti. Exista multe tipuri de iubire: iubirea dintre prieteni, iubirea dintre parinti si copii, dar cea mai intensa iubire dupa parerea mea este cea dintre un barbat si o femeie.
Cel mai frumos lucru este atunci cand gasesti o persoana care sa'ti placa si pe care sa ajungi s'o iubesti si sa te intelegi cu ea, sa simti ca e sufletul tau pereche. Sa'ti dai seama ca iti place de cineva e un lucru relativ simplu, insa sa realizezi daca iubesti cu adevarat acea persoana sau daca e doar un capriciu, nu este chiar atat de simplu. In opinia mea, atunci cand iubim cu adevarat, totul se invarte in jurul persoanei iubite, iar atunci cand nu suntem langa ea, orele ni se par luni, iar zilele ani si indiferent cat de putin suntem departe ni se pare ca am fost despartiti pentru o eternitate. E adevarat ca nu putem fi tot timpul impreuna, deoarece cred ca la un moment dat ar interveni obisnuita si acest lucru nu ar face altceva decat ca incetul cu incetul sa distruga iubirea. un alt lucru care poate duce la distrugerea iubirii este gelozia. Gelozia poate transforma iubirea in scrum, de aceea daca exista incredere intre cei doi indragostiti, gelozia nu va putea trece de aceasta bariera. Daca totusi ceva se intampla si relatia are de suferit este mai bine sa intervina despartirea, chiar daca va durea, ar fi mult mai dureros daca relatia ar continua totusi fara sa mai existe sentimente.
oricum ar fi, iubirea este un lucru foarte frumos, poate cel mai frumos... "

Cam banal , nu pentru o tema asa de mare...

duminică, 21 februarie 2010

Sunt o scorpie...SI CE?

Mama imi zice de cateva zile ca sunt o scorpie...ma rog nu'mi zice ca sunt o scorpie...nu cu cuvintele astea, dar asta reiese din ceea ce'mi zice...OK sunt o scorpie..recunosc...si care'i problema? Daca anul trecut eram o "mini scorpie in miniatura", anumite intamplari din acest an m'au facut sa devin o scorpie totala....si ghiciti ce? MA SIMT FOARTE BINE ASA...chiar fff bine...
Bine va dati seama ca nu sunt scorpie cu toata lumea, doar cu cine merita...Nu stiu daca e rau sau bine, dar ma simt asa de bine, asa de linistita, asa de...razbunata ( si sa nu'mi spuneti ca razbunarea e arma prostului...sincer chestia asta acum ma lasa rece...atunci cand ai de'a face numai cu prosti sau ma rog cand majoritatea persoanelor cu care ai de'a face sunt nijte ratati ( desi ratati e mult spus )...trebuie sa te cobori la nivelul lor ca sa poti discuta ( si discuta e mult spus ) cu ei )...Deci da, ma simt asa de bine ( desi stiu ca nu procedez corect ) atunci cand sunt o scorpie...
Poi frate, cum sa nu devii o scorpie atunci cand tu ai intentii bune, iar altii profita si profita si profita la nesfarsit de tine si ii doare...undeva ca ai si tu sentimente si isi bat joc de tine ori de cate ori au ocazia. OK ai gresit si tu o data... ( daca a'ti exprima opinia inseamna a gresi ) si de atunci ei tot continua sa'si bata joc...poi fratilor cine draq sunteti voi ca sa faceti asta? Aaa ce/cine sunteti mah? Intrebarea e retorica si oricum stiu prea bine ce sunteti...
Ce bine ma simt cand ma descarc...si acum o sa fac o promisiune NICIODATA N'O SA MAI PLANG DIN CAUZA ACESTOR RATATI...NEVEEEEEEEEEER...

Nu sunt o pitzipoanca, dar nu's nici emo, nu ma imbrac numai in roz, dar nici numai in negru, nu sunt Miss Univers, dar nici Betty cea urata si ma simt PREA BINE in pielea mea ca sa mai tin cont de parerile unor RATATI!!!

semnat: EU...SCORPIA

joi, 18 februarie 2010

"La Multi Ani!!! Sa stii ca ti'am luat un cadou nesemnificativ! E doar un lant de 10 grame!"

anyway, titlul e mai mult de cat sugestiv.
Adica, e legat de un "eveniment" ce s'a petrecut azi, si anume ziua unei persoane careia "iubitul" i'a facut cadou un lant de multe grame ( nuj daca are chiar 10 grame insa e pe aproape ) , care logic a cost muuuuuuultiiiiiiiiii bani ( nu'i nimic si'a gasit portofelul ). Pe langa acest lant i'a facut si o urare, gen :Te iubesc muuuulllltttt!" ( care nuj ce rol a mai avut respectiva ffind mult prea "orbita" de stralucirea lantului cu pricina )...logic se vede CAT de mult o iubesti, nuj de ce a mai fost nevoie sa'i spui...
Saptamana viitoare e ziua lui...va dati seama...

In fine poate sunt eu REA...oricum mama mi'a zis ca sunt o scorpie care isi influenteaza negativ prietenele...ei nu zau? Asa ma "lauda" mama mereu.

duminică, 22 noiembrie 2009

Cum au copilarit parintii nostri

Daca ai fost copil in anii '60, '70 sau chiar inceputul anilor '80...cum ai facut ca sa supravietuiesti?



Noi, copiii de atunci mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag...



Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete, era o plimbar draguta... Inca ne mai amintim cu placere de asta.



Leaganele noastre erau vopsite in culori stralucitoare cu vopsea pe baza de plumb.



Cutiile pentru medicamente nu aveau capace de securitate, si nici nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare.



Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam nici casca de protectie si nici cotiere si genunchiere. Si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de carton sau de plastic la spitele bicicletei ca sa faca zgomot.



Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la furtun, sau de oriunde gaseam. Cand ne era sete pur si simplu beam apa. Nu conta. Ni meni nu s egandea la sticla de apa minerala. La cea de apa plata nici atat.



Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi si niste rotite ramase de pe la role sau cine stie de unde si daca aveam un prieten cu bicicleta ne lasam trasi de el. In susul pantei, ne dadeam seama ca, de fapt, noi nu aveam frane!!!



Dupa cateva cazaturi mai zdravene am invatat cum sa rezolvam problema... Ne opream intr-un copac. Sau ne tranteam pe jos si lasam carutul sa se duca singur la vale mai departe. A, da! Pe vremea aia erau mult mai putine masini.



Ieseam afara sa ne jucam si singura conditie era sa fim acasa la ora mesei... sau cand se intuneca.



Mergeam la scoala, desigur. Dar veneam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi pe care le gaseam in copacii de pe drum.



Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdem timpul. De neimaginat!



Ne juleam, ne taiam, ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente. Nimeni nu era vinovat. Doar noi insine!



Mancam tot felul de bazaconii: un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata. Beam "Cico" sau tot felul de bauturi pline de zahar si carbohidrati... Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca eram tot timpul afara jucandu-ne si alergand.



Ne strangeam cate 4-5, ne numaram banutii si mergeam sa ne cumparam impreuna o sticla cu limonada. Si sticla de 1 litru era de sticla. Beam toti din aceeasi sticla, careia ii stergeam intai gatul cu mana, si nimeni nu a murit din asta.



Nu aveam Play Station, MP3, Nintendo 64, XBox, jocuri video, 99 de canale TV prin cablu, cinema maison, sunet "surround", telefoane mobile, calculatoare, internet, "chat-rooms", etc... In schimb aveam prieteni adevarati!



Ieseam afara, luam bicicleta sau mergeam pe jos pana la prietenii nostri, sunam la usa... sau intram pur si simplu fara sa sunam si... ne puneam pe joaca.



Acolo, afara! In lumea asta cruda! Fara ca cineva sa ne pazeasca!



Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul... In echipele pe care le formam era mereu cineva lasat pe dinafara. dar asta nu era o tragedie.



Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatrul scolii pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simlu repetau clasa si atata tot.

Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati. Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.

Si ce FERICITI eram noi pe atunci.

Ce viata...

Sa bati in clopote de ploaie,
Sa sufli-n focuri de vapaie,
S-alergi, cu vantul sa te-ntreci,
Sa-ncerci de frunze sa te legi.

S-asculti cum fluiera furtuna,
Sa canti, sa cuceresti si luna,
Sa bati la usi de ciocarlii,
Sa numeri stele, mii si mii.

Sa simti o coarda tremurand,
Chitara sa o vezi plangand,
Vioara sa se scurga-n vale,
De lacrimi, scartatit si jale.

Sa vezi culori cu ochi inchisi,
Sa vezi nimic cu ochi deschisi,
S-aduni caldura din noroi
Si din uitare fructe moi.

S-alungi un gand din trup flamand,
Sa zbori cu soimii, tremurand,
Sa prinzi din urma un cocor,
Sa cazi pe coama unui nor.

Sa plangi cu glas de copilas,
Sa fii din cand in cand trufas,
S-adulmeci izma-n camp cu flori,
Te lasi patruns de reci fiori.

Si toate-s vant,
Se pierd curand,
Ce viata...

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Intro

Buna....sunt tot eu.

Aceeasi persoana care are incredere oarba in oameni care nu merita acest lucru. Inca odata m-au tradat, macar de data asta suntem chit, caci si eu i-am tradat pe ei. Desi acest lucru ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine, nu e deloc asa, nu ma simt mai bine. Nu ma simt nici rau, dar totusi nu sunt mandra de ce am facut. Ciudat sentiment: nu sunt nici mandra de ce am facut, dar nu am nici remuscari. Cert e ca trebuia sa fac ceva. Ma saturasem. Adunasem in mine prea multe si trebuia sa ma descarc. Asta am si facut. M-am descarcat.

In fine sa revin la ce vroiam sa scriu initial.

Vroiam sa va spun ca sunt tot eu, cea care avea un alt blog [ inapiticot.wordpress.com] pe care din unele motive (care sunt in stransa legatura cu faptul ca m-am descarcat) a trebuit sa il sterg Dar, nu-i nimic. Imi plac noile inceputuri. O s-o iau de la capat, iar.

O sa pun in curand toate postarile care erau si pe celalalt blog si daca mai aveti rabdare sa imi mai lasati si cateva comm-uri, v-as fi recunoscatoare, daca nu, no problem.

Cam atat pentru o prima postare.

P.S: De ce am ales acest link pentru blog? Poi de ceva vreme incoace sunt obsedata de o melodie Vivir - Belinda, nu neaparat pentru ca Belinda e cantareata mea favorita, dar melodia asta chiar imi place.

vineri, 6 noiembrie 2009

Parintii

Parintii nu sunt perfecti. Au ramas in trecut si pretind ca stiu ce e mai bine pentru noi. Daca nu inteleg nici macar cum vorbim, cum sa inteleaga ce ni se intampla? Cineva ar trebui sa le explice ca trebuie sa ne invete sa radem, nu sa rada pentru noi, ca avem nevoie de libertate la fel de mult cum avem nevoie si de limite. Dar este adevarat si ca nimeni nu i-a invatat sa fie parinti, ca fac ce pot si ca au propria poveste si ne place sau nu reprezinta cea mai neconditionata forma a iubirii. Nu, parintii nu sunt perfecti, dar nici nu sunt singurii vinovati pentru tot ce ni se intampla. Poate sa ne maturizam inseamna sa acceptam acest lucru si sa ne dam seama casa fim fericiti sau nu, nu depinde de ei, ci de noi insine…

joi, 5 noiembrie 2009

Indrazneste

De ce uitam?…buna intrebare…
Cu siguranta te-ai intrebat cum putem uita pe cineva atat de important sau cum putem uita ce am trait.
In sfarsit, eu nu cred in uitare.Uitarea inseamna sa omori amintirile tale , sa stergi istoria EU-lui tau actual.
De aceea mi-e greu sa cred ca lumea pleaca si ca lucrurile se schimba sau se sfarsesc.
Cu siguranta cred ca mereu ramane ceva si mereu pleaca ceva.
Pentru unii este usor sa se desprinda de unele lucruri si persoane, pentru alii este mai greu.
Dar eu va pot asigura ca nimeni nu v-a uitat de tot, ca sunteti in mintea multor persoane.
In ciuda faptului ca viata continua chiar daca lumea se invarte si nu se opreste, urmele pe care unele persoane le-au lasat in tine nu vor pleca niciodata pentru ca te-au invatat ceva.
Si urmele pe care tu le lasi in cineva incearca sa fie pozitive, desi cred ca uitarea 100 % nu exista.
Cred ca noi, oamenii, pastram multe lucruri in cutia sufletului nostru pentru a nu ne rani, pentru a nu suferi sau pentru a nu le infrunta.
Vreau sa impart cu cineva toate datile in care m-am simtit uitata.Dar azi mi-am dat seama ca nimeni, nicio fiinta umana nu isi poate uita povestea si ca nu merita sa incercam sa o uitam.
Dimpotriva, trebuie sa invatam din ea si sa multumim vietii ca putem trai, plange, simti, rade, imparte, ca putem sa cadem si sa ne ridicam si sa traim intens.
Asta chiar merita.Risca si fii tu insuti fara sa-ti faci griji daca vei fi sau nu uitat.
Fii sigur ca mereu ai dat tot ce era mai bun din tine, ca te-ai daruit la maxim.
Aminteste-ti: fiecare suflet este unic si nimeni nu-ti poate lua locul pentru ca este doar al tau si mereu va fi cineva care-si va aminti de tine…

luni, 2 noiembrie 2009

Ora de mate


Cam asta fac eu in ora de mate, atat de interesanta e, eu si inca vreo juma de clasa. Ma chinuia talentu si muream de plictiseala deci era neaparat necesar sa fac ceva, altfel ma apucau nervii. Desenu’ nu e inca terminat pentru ca totusi ora de mate nu e asa de lunga, dar nu-i nimic, am matematica in fiecare saptamana, de 2 ori pe saptamana chiar.

vineri, 30 octombrie 2009

El amor

Un cuplu de tineri indragostiti care treceau printr-o perioada grea a relatiei lor, si-au cerut unul altuia o pauza de o saptamana. Baiatul ii propune fetei ca dupa aceasta pauza, cand se vor intalni sa vina fiecare cu o lista pe care sa scrie lucrurile pe care le au in comun.
Dupa o saptamana, cei doi se intalnesc. Baiatul ii spune fetei sa inceapa ea prima cu prezentarea listei. Aceasta accepta.

Fata: Eu nu am gasit ca avem nimic in comun: tu esti popular, eu nu suport sa fiu in centrul atentiei; tie iti place fotbalul, eu nu stiu nici ce inseamna un corner; tie iti place sa te duci la petreceri, eu habar nu am sa dansez; tie iti…

Baiatul: Gata, opreste-te, e de ajuns…

Atunci, el scoate din buzunar o foaie impaturita de nenumarate ori de abia se mai vedea, o desface si i-o arata fetei. Fata rupe lista ei si se arunca in bratele baiatului.
Pe foaia lui era scris cu litere mari de tipar un singur cuvant:
DRAGOSTEA!

Octombrie e pe sfarsit

O musca toanta pupa lampa
Ma uit la ea, imi cade rampa.
De-o ora astept, tu n-ai venit
Octombrie e pe sfarsit.

O gheata uda, alta roasa
Nici painea nu mai e gustoasa.
De-o zi astept, tu n-ai venit
Octombrie e pe sfarsit.

O zi prea neagra, alta sura
Nici lacrima nu mai e pura.
De-o luna astept, tu n-ai venit
Octombrie e pe sfarsit.

Un suflet va muri curand
Interesant, cine-i la rand?
De-un an astept, tu n-ai venit
Octombrie e pe sfarsit.

Privesc la toti inchisa-n mine
Si-astept, poate-ai sa vii la mine.
De-o viata astept, tu n-ai venit
Octombrie e pe sfarsit.

duminică, 25 octombrie 2009

Hoy

Hoy estoy triste. Hoy me di cuenta que no soy feliz. No soy feliz porque no tengo nada. No tengo nada. No tengo amor. No tengo comprension. No tengo respeto. No tengo ni siquiera suenos. Mis iluciones estan hechas pedazos junto con mi corazon. Siento que ya no puedo mas. Siento que nadie me entiende. Nadie me entiende. Nadie sabe lo que me pasa. Ni siquiera yo lo se. Nadie entiende que yo tambien tengo un corazon, que tengo sentimientos aunque no los exteriorizo. Claro que los tengo. Claro que me importa. Tal vez no deberia dolerme tanto porque me lastimaron tantas vecez que estoy acostumbrada pero no es asi, cada vez me duele mas.

Porque

Porque el mundo es como es? Porque todos solo piensan en dinero? Porque creen todos que todo esta perdido y que no hay nada mas que hacer? Porque no se dan cuenta que siempre hay mucho que hacer? Porque ya nadie piensa en sentimientos? Porque te toman como estupido cuando tu solo eres una persona sensible? Porque nadie sabe escuchar? Porque todos solo critican? Porque hay tanta gente mala? Porque gastamos tanto dinero en constuir armas, cuando vivir en paz no cuesta nada? Simplemente porque?

vineri, 23 octombrie 2009

Alta leapsa

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte care ar fi aceasta? Dar intr-un film? Dar intr-un cantec?
Carte: “Invitatie la vals” de Mihail Drumes
Film: “A walk to remember” sau “What a girl wants”
Cantec: Dulce Maria – No Pares

2. Daca ai putea să-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?
Poi imi place foarte mult Karla sau Miranda, iar la sexul opus Rares.

3. În ce altă ţară ai vrea să trăieşti pentru 1 an?
Mexic sau Grecia

4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?
Ati mai visat vreodata ca vorbiti cu paianjenii?…ei bine eu da

5. Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal.
As fi un catelus si m-as trezi dimineata, m-as duce la stapanul meu si l-as linge pe fata in semn de “buna dimineata”, apoi m-as juca putin, si cu siguranta i-as musca rau de tot pe cei care ma enerveaza in viata mea de om.

6. Daca ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana?
Nimeni…toti oamenii avem atat lucruri bune cat si lucruri mai putin bune in viata, asa ca dece sa-mi amarasc viata traind acele lucruri mai putin bune ale altei persoane, nu-mi sunt de ajuns ale mele?

7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?
Buna intrebare…poi cred ca prima data m-as speria putin, apoi m-as bucura pentru ca am scapat de persoanele care ma enerveaza, iar intr-un final as incepe sa plang pentru ca mi-as da seama ca nu mai am langa mine familia, prietenii si pe catelul meu Motzu…si cred ca as incepe sa-i caut.

joi, 22 octombrie 2009

"Te iubesc" in alte limbi

Albaneza: Te dua

Germana: Ich liebe dich

Armeana: Yes kez si’rumem

Bulgara: Obicham te

Catalana: T’estimo

Coreeana: Dangsinul saranghee yo

Daneza: Jeg elsker dig

Ungara: Szeretlek

Filipina: Mahal kita

Greaca: S’apayo

Spaniola: Te amo/Te quiero

Franceza: Je t’aime

Hawaiiana: Aloha i’a au oe

Engleza: I love you

Latina: Vos amo

Lituana: Tave myliu

Suedeza: Jag a”lskar dig

Portugheza: Eu te amo

Italiana: Ti amo

Olandeza: Ik houd van jou

Rusa: Ya vas liubliu

Japoneza: Kimi o ai shiteru

Araba: Ana behebek/Ana behebak

Vietnameza: Anh ye^u em/Em ye^u anh

Irlandeza: Taim i’ ngra leat

Norvegiana: Jeg elsker deg/Eg elskar deg/Jeg elsker deg

Chineza: Goa ai li

luni, 19 octombrie 2009

Desene abstracte

Ne-a schimbat profu de desen anul acesta din pacate si a venit un prof cu care eu mai facusem si in genrala. E super naspa, e obsedat de cel putin 3 lucruri si anume: femei, bautura si bani (in generala mai era obsedat si de Gigi Becali si mess). in toate desenele lui trebuie sa apara cel putin un nud, de cele mai multe ori de femei, dar se intampla sa mai fie si de barbati. Oricum ne pune sa desenam niste tampenii. De exemplu in generala, din ce-mi mai amintesc ne-a pus odata sa desenam o scena de circ, un vis ciudat pe care l-am avut, o scena de executie pentru detinutii condamnati la moarte sau animale fabuloase.
Acum ne-a pus sa desenam deocamdata casa unui star MTV si cum ar arata camera noastra in propria viziune, iar azi ne-a mai dat o tema “interesanta”- monument pentru orasul meu.
Mai jos sunt desenele mele pentru primele 2 teme:


marți, 13 octombrie 2009

Daca as fi fost

1.Dacă eram o lună, as fi fost august.
2.Dacă eram o zi a săptămânii, as fi fost marti.
3.Dacă eram o parte a zilei, apusul si rasaritul Soarelui.
4.Dacă as fi fost un animal marin, as fi fost un delfin.
5.Daca as fi fost o virtute, as fi fost bunatatea.
6.Daca as fi fost o personalitate istorica, as fi fost Ioana D’Arc.
7.Daca eram o planeta, as fi f ost Venus.
8.Dacă eram un lichid, as fi fost sampania.
9.Dacă eram o piatră, as fi fost un jad.
10.Dacă eram o pasăre, as fi fost un vultur.
11.Dacă eram o plantă, as fi fost un ghiocel.
12.Dacă eram un tip de vreme, as fi fost curcubeul dupa ploaie.
13.Dacă eram un instrument muzical, as fi fost un pian.
14.Dacă eram un sunet, as fi fost primul sunet al unui nou-nascut.
15.Dacă eram un cântec, as fi fost cantecul meu preferat.
16.Dacă eram un film, as fi fost “A walk to remember”.
17.Dacă eram un serial, as fif ost “Dr. House” sau “All Saints Hospital”.
18.Dacă eram o carte, as fi fost “Batranul si marea”.
19.Dacă eram un fel de mâncare, as fi fost nuj ceva simplu.
20.Dacă eram un oraş, as fi fost Ciudad de Mexico.
21.Dacă eram un gust, as fi fost dulce-amarui.
22.Dacă eram o culoare, as fi fost albastru.
23.Dacă eram un material, as fi fost matasea.
24.Dacă eram un cuvânt, as fi fost “prietenie”.
25.Dacă eram o parte a corpului, as fi f ost ochii.
26.Dacă eram o materie de şcoală, as fi fost psihologia.
27.Dacă eram un personaj de desene animate, as fi fost Minnie Mouse.
28.Dacă eram o formă, as fi f ost o sfera.
29.Dacă eram un număr, as fi fost 8.
30.Daca as fi fost o meserie, as fi fost un psiholog.